Profilul jucătorilor de noroc
Sălile de jocuri și cazinourile se întâlnesc din ce în ce mai des, la aproape orice colț de stradă, astfel am fi tentați să afirmăm că aproape toată lumea joacă jocuri de noroc. Cu toate acestea, potrivit celui mai recent studiu GFK – “Pariurile și Jocurile de noroc în România”, realizat în anul 2016, România se situează la limita de jos a mediei europene privind consumul de jocuri de noroc. Doar 0,6% din jucătorii de peste 18 ani susțin că au depășit linia divertismentului, în raport cu media europeană care se situează între 0,5 și 2%.
Câteva caracteristici ale jucătorului de noroc
Potrivit acestui studiu, jucătorii care practică unul dintre jocurile de noroc cu frecvență cel puțin săptămânală sunt de cele mai multe ori bărbați tineri, necăsătoriți, din mediul urban, cu educație medie și cu un venit mediu pe gospodărie de aproximativ 2.500 lei.
Un sfert dintre bărbații români au jucat măcar o dată jocuri de noroc în ultimul an. Procentul femeilor care au încercat jocurile de noroc este ceva mai scăzut, reprezentând doar 7% din totalul femeilor de peste 18 ani.
Apoi mai sunt și jucătorii ocazionali, cei care susțin că au practicat cel puțin o dată un joc de noroc în ultimul an. Aceștia provin într-o mai mare măsură din orașele mici, unde posibilitățile de distracție de orice tip sunt mai limitate. Jucătorii cu frecvență săptămânală joacă/pariază pentru distracție și pentru a câștiga bani. Întrebați care sunt motivele de joc, 87% au declarat că se simt bine atunci când joacă în timp ce 74% au afirmat că joacă pentru a câștiga bani.
Consecințele jocului de noroc
Pierderile financiare reprezintă o urmare directă a jocului de noroc, mai ales dacă acestea ajung suficient de mari încât să pună în pericol stabilitatea şi funcţionarea persoanei.
Alte urmări ale jocului de noroc sunt pierderea relaţiilor semnificative din viața jucatorului (divorţ, înstrăinare), pierderea locului de muncă şi afectarea celor mai importante aspecte ale vieţii personale.
Oprirea comportamentului de joc nu este deloc uşoară, dar poate fi realizată cu sprijinul oferit de un program de tratament solid. Un astfel de program poate să includă psihoterapie, evaluarea și monitorizarea stării psihice, acordarea de tratament atunci când este necesar, informarea şi pregătirea celor apropiaţi în sensul acordării unei susţineri eficiente în procesul de recuperare.