Când este mai mult decât un joc?
Jocul este una dintre cele mai frecvente activități din viața oamenilor, contribuind pozitiv la dezvoltarea acestora. Jocul poate fi un mijloc eficient de învățare de noi abilități practice sau sociale, dezvoltă creativitatea, capacitatea de exteriorizare a emoțiilor, limbajul. Este și o formă de interacțiune cu mediul ajutând la dezvoltarea unor comportamente și roluri, toate acestea într-un mod plăcut, distractiv. Mai mult, în situația în care apare și factorul noroc și posibilitatea de a paria în eventualitatea unui câștig, atunci jocul devine cu atât mai atractiv, deoarece vorbim despre o dublă recompensă.
În mod tradițional, comportamentele de joc au fost împărțite în două mari categorii. În funcție de prezența stimulentelor materiale sunt: jocuri ca modalitate de petrecere a timpului liber sau divertisment și jocuri care implică un pariu, adică posibilitatea de a risca și de a obține sau pierde un câștig. Ambele categorii pot fi doar o modalitate de divertisment și, în același timp, cele două comportamente prezintă un potențial adictiv, având în vedere factorul recompensă, plăcere. Totuși, cea de-a doua categorie, a jocurilor de noroc, cea care implică asumarea unor riscuri economice cu posibilitatea unor câștiguri imediate, este cea care a facilitat apariția comportamentelor problematice asociate cu jocul.
Așadar, jocul rămâne o activitate de divertisment atâta timp cât există un control și o bucurie rezultată din act în sine. El devine problematic atunci când implică suferință și lipsa controlului, deoarece individul își pierde libertatea de decizie (Bombin, 1992).
Vorbim despre dependență atunci când jocul ajunge să fie elementul central în viața unei persoane. Comportamentul problematic este caracterizat prin angajarea persistentă și repetată în joc, cu consecințe negative asupra vieții personale, familiale și/sau profesionale.