RECOMPENSA JOCULUI
“Oamenii caută fluxul experienței. Banii, pentru ei, reprezintă un mijloc prin care pot sta acolo mai mult, și nu un scop. Ei nu pleacă acasă după cea au căștigat un jackpot, ei câștigă jackpot-ul și rămân acolo până ce îl termină.”
Natasha Dow Schull, Addiction by design. Machine gambling in Las Vagas,
Princeton University Press, 2012
Există o credință eronată conform căreia în dependența de jocuri de noroc este vorba despre bani, despre a câștiga bani ușor sau a avea cât mai mulți. În mod paradoxal, dependența atrage după sine exact contrariul: ai din ce în ce mai puțini bani, te îndatorezi și ajungi să crezi că joci ca să poți plăti datoriile (pe care le-ai facut pentru că ai jucat).
Chiar dacă la început mulți descriu o dorință și o atracție față de câștig, se pare că acesta este doar felul în care jocul de noroc te “agață” pentru ca, mai apoi, să rămână un element de stimulare sau recompensă pentru menținerea comportamentului problematic. Continuarea comportamentului de joc pare să fie ulterior menținută și de câștig: “am câștigat și m-am gândit că pot să fac mai mult, și de aceea am continuat să joc”, dar și de pierdere: „am tot pierdut dar am continuat să joc ca să-mi recuperez banii”.
Desigur, ulterior fiecare jucător realizează că din jocuri de noroc nu poți să faci bani. Poți demonstra acest lucrur dacă te uiți în urmă la cât ai câștigat vs. cât ai pierdut de când ai început să joci. Dar de ce oare logica nu funcționează când vine vorba despre dependență?
În trecut, psihiatrii credeau că jocul de noroc patologic este mai degrabă o compulsie (comportament motivat de nevoia de a alina o anxietate) decât o adicție (craving pentru o stare plăcută). Numeroase studii din neuroștiințe, psihologie sau genetică au relevat faptul că dependența de jocuri de noroc este similară cu dependența de substanțe. Ambele implică sistemul de recompensă – o serie de circuite care leagă diverse regiuni ale creierului (ce au legatură cu memoria, motivația, plăcerea). Sistemul de recompensă eliberează o substanță numită dopamină, un răspuns de recompensă la activitățile și alegerie noastre.
În dependență, acest sistem ajunge la suprastimulare fie prin inducerea unei substanțe din exterior (cocaină, ecstasy, etc), fie prin repetarea în mod compulsiv a aceleiași activități plăcute. Odată cu această suprastimulare apar modificari în structura creierului prin creșterea toleranței la acel stimul. Acest lucru înseamnă că, pentru a simți din nou acea stare de recompensă, este necesară creșterea cantității de stimul. Acesta este motivul pentru care ajungi să petreci din ce în ce mai mult timp la jocuri și, odată cu asta, ai nevoie de bani din ce în ce mai mulți.
Tu pentru ce joci?